Când ne dezamăgim copiii…

42dVine o zi, în viața fiecărui băiat. când nu mai vrea să se însoare cu mami și o zi în viața fiecărei fete, când nu mai dorește să se mărite cu tati. Vine o zi când ne dezamăgim copiii, o zi în care ne văd așa cum suntem, niște oameni imperfecți. Niște oameni înlănțuiți de propriile dorințe și aspirații, înlănțuiți de propriile nevoi, întocmai cum spunea Jean-Jacques Rousseau: Omul se naște liber și totuși e veșnic încătușat.

E o etapă dureroasă dar firească, esențială chiar. Realitatea este așa cum este, iar noi trebuie s-o acceptăm.

Aceste dezamăgiri, trebuie să recunoaștem, lovesc din plin în ego-ul nostru de părinte. La început suntem totul pentru ei, hrană, dragoste, alinare, univers, apoi devenim doar oameni, dragi desigur, dar doar atât.

Anunțuri

Despre Kristina

It's always like you write a poem when you can't really say what you're trying to say.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s