Lăsați copilul să tragă pisica de coadă !

a3157210d37b6365d874b58100b90a73De aproape o lună de zile avem și noi un pisic în casă. L-am adoptat întâmplător și fără nici un plan, decizia a fost luată în 3 minute. Dar a fost o decizie bună. Cel mai bucuros este copilul, desigur. Are acum un nou partener de joacă, cu care aleargă prin toată casă, râd și să tăvălesc. O priveliște minunată.

Conviețuirea cu un animal domestic, m-a făcut să-mi pun întrebări referitor la reacția pe care ar trebui să o am atunci când piciul manifestă anumite semne de agresivitate față de pisică. Cu răspunsurile m-a ajutat enorm cartea Françoisei Dolto Les étapes majeures de l’enfance.

Dacă de fiecare dată când cel mic rupe o floare sau o iarbă, sau trage pisica sau câinele de blană, noi sărim ca jandarmii și mustrăm copilul că uite o/îl doare, greșim. Da, greșim, un copil de 18-24-36 luni nu este încă în măsură să conceapă toată dimensiunea gestului său. Spunându-i la orice pas, că floarea, iarba, copacul, pisica, câinele, suferă de pe urma unei flocăieli, noi creăm o imagine a unei lumi nesigure, fragile, gata gata să se prăbușească în orice moment.  O lume pe care el o va asimila, cu care se va identifica, devenind și el nesigur și fragil.

Și atunci cum procedăm? Nu, nu e vorba deloc despre admiterea violenței asupra animalelor. De fapt, ideea este simplă, dacă e vorba despre plante, putem explica copilului că e mai frumoasă floarea care nu e ruptă, dar să îl lăsăm să o culeagă dacă asta dorește, cu timpul, va fi și el în măsură să aprecieze floarea în grădină și nu în mâna lui, dar poate încă nu acum.

Animalele, cred că ați observat, sunt cu mult mai tolerante față de copii decât față de adulți, probabil pentru că simt că nu sunt rău intenționați. De aceea, trebuie să lăsăm copilul singur să vadă care este limita până la care poate merge. Spre exemplu, când Marc trage pisica de coadă, eu nu intervin, ei nu-i place evident și atunci îl mușcă puțin, prima dată Marc a fost uimit și s-a uitat la mine, căutând o explicație, și-atunci i-am zis că uite, pisicii nu i-a plăcut, ai întrecut o limită și ea s-a apărat. Câinii de regulă, îndeosebi cei maturi, preferă să se retragă dacă copilul e prea insistent.

Ideea este următoarea, nu permitem copilului să bată animalele cu ciomege, dar nici nu sărim ca arși dacă l-a tras un pic de blană. După 3-4 ani, capacitatea de empatizare a celor mici crește, astfel ei vor fi în măsură să înțeleagă mai bine consecințele gesturilor lor, dar până atunci lăsații să mai tragă pisica de coadă din când în când =).

Anunțuri

Despre Kristina

It's always like you write a poem when you can't really say what you're trying to say.
Acest articol a fost publicat în română. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Lăsați copilul să tragă pisica de coadă !

  1. Ramona zice:

    Nu poti compara floarea cu pisica. Probabil ca or fi si parinti care le spun copiilor ca pe lucruri sau plante le doare. Mi se pare stupid, eu nu fac asta. Dar pe animale chiar le doare. Noi avem doua pisicute si baietelului meu de doi ani si ceva ii amintesc mereu sa se poarte bland cu ele. Iar el macar incearca, dragul de el. Un copil asa mic nu are inca finetea unui om mare, asa ca se repede spre ele sa le mangaie, iar ele fug. Dar macar doreste sa le mangaie, nu sa le bata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s